Fericirea e un castravete

Un text despre întrebări existenţiale. Ce este fericirea? Unde se găseşte şi sub ce forme. V-ar veni să credeţi că e un castravete!? Cîteva cuvinte despre magie pură.

De la un timp încoace m-am tot întrebat ce e fericirea. Întrebarea sună cam aşa: “Ce e fericirea?”. Da, ştiu, eterna întrebare fără răspuns, sau în cel mai bun caz cu răspunsuri subiective, formale, stupide -poate- ce nu acoperă total termenul. Adevărul e că fericirea ca stare depinde de caracterul individului care caută această stare de spirit a eu-lui.

Apoi m-am întrebat de ce sunt fericit acum. Întrebarea sună aşa: “De ce sunt fericit acum?” Poate accentul nu era acelaşi, dar aţi prins ideea. Şi atunci revelaţia m-a pălit: fericirea e ca un castravete. Şi mi-am zis: “Fericirea e un castravete.” Făcut într-o proporţie foarte mare, din apă, e verde, se poate coji, e foarte gustos, dar nu are gust şi e răcoritor. Exact ca şi fericirea, exact ca şi castravetele.
Şi mai apoi, pe seară m-am prins că acest castravete nu e unul obisnuit, ci e unul cu opiu. Te urcă si te coboară şi te face să vomiţi într-un mod plăcut. Te face să nu-ţi mai pese atît de tare că solid steitu’ nu mai vine şi că s-a blocat torrentu’ la 99,7 la suta. “Of! Dar nu conteşte, ne conteneşte.” Acesta a fost un citat din mine. Şi ea ştie să gătească… E bine, deci las-o mă că merge-asa… Ne-am îndragostit de ea. Ne luăm mochetă la vară, sau un covoraş fain ca să agăţăm comete cu sfîrcuri amuzante. Dacă dragostea dispare, mai rămîne o întrebare, vom mai merge împreună la mare!?

Şi crezi că poţi face orice şi poţi că eşti în putere şi apoi fumezi o ţigara. Şi ţi se face un pic rau. Zile bune de care toţi babuinii o să-şi amintească. Ce nebunie! Vîrtejuri, oameni de magie, prieteni cu pinteni aurii, aburi în cap şi shuzi în picioare. Dansează cu lupii şi îmbraţişează urşii, dar doar atît cît să nu te sugrume cu dragoste, dar lasă-te în voia guvizilor. Ce nebun si ce nebună! Ploaie şi soare totul e la fel… Frigul enervează însă. Cîini cu lobotomie făcută la zi, vor ţine lumea noastră si storm-uri pe cortex vom avea zilnic înte mese. Vai, ce împlinire! Şi o gulie, de care simîi că atîrnă viaţa ta. Pe care tre’ s-o cumperi că altfel vine (apoca)lipsa. Ce ameţire, ce beţie, ce ferice de mine… si de tine. Săraca… Şi roller-coasteru’ fuge, fuge, fuge! Ce loopuri, ce viteză, ce unghiuri. Şi între toate te iubesc pe tine. Magia aromizează aerul. Acţiunea o piperează. Fugi şi te opreşti şi plouă şi ne sărutăm de nu ne mai săturăm. Magie pură. fericire.
Femeie, după ce faci găluştele, hai să ne iubim!